marți, 14 septembrie 2010

Primul an


A trecut un an. Un an frumos. Un an plin. Rotund, ca un măr roșu. Un an în care am trăit intens. În care zilele au gonit unele după altele. Și noi după ele. Uneori mai mult am alergat. Alteori ne-am luat revanșa și am mușcat din zilele noastre.

Toată viața m-am întrebat dacă actul căsătoriei schimbă ceva. Și eram ferm convinsă că o hârtie nu schimbă nimic.

Dacă m-ar întreba cineva acum aș spune însă că schimbă multe. Și nu schimbă hârtia. Schimbă legământul sau poate jurământul făcut în fața lui Dumnezeu. E ceva tainic care consolidează o relație. E fundația pe care se clădește totul. E misterul care leagă doi oameni, două jumătăți. Din doi îi face, unul.

Un comentariu: