Rochia albă de mireasă

De pe blogul geamăn http://www.nicoletatintea.blogspot.com/

26 ianuarie 2009

Unii au aflat deja, alţii nu... dar oricum nu mai e niciun secret - anul acesta mă mărit!
Nu credeam însă că poate fi atât de greu să alegi rochia de mireasă. Pentru mine, cunoscută printre apropiaţi drept, "mama şi tata nehotărârilor", alegerea rochiei e o grea încercare.
Am fost deja de la două târguri de nunţi, am studiat zeci de site-uri, m-am hotărât de vreo trei ori şi tot de atâtea m-am şi răzgândit. Ideile mele preconcepute de genul, nu vreau rochie gen prinţesă au căzut şi ele într-o clipă, la o probă pe fugă.
Deci, am făcut poze, pe care le analizez destul de des şi am lansat o dezbatere printre prietene. Să fie cea prinţesă, cea petrecută, cea fără umeri, cu bretele sau fără, albă sau crem, înfoiată direct din talie, sau mai bine dintr-o bucată, nu e aşa, aşa m-am gândit şi eu, de fapt e mai deosebită prima, sau să o fac la comandă şi să combin câte ceva din tot ce mi-am dorit, dar oare ce mi-am dorit, că încă nu m-am hotărât....
Oricum mai e un târg de nunţi şi săptămâna viitoare, şi suntem de abia în ianuarie, până la nuntă mai e jumătate de an, magazinele din centru nu le-am văzut, nici cele de pe Lipscani, apoi pe Calea Victoriei sunt destule şi acolo, mai e şi varianta s-o cumperi direct pe net, pe ebay am văzut câteva drăguţe, dar cum te descurci cu măsurile şi etc, etc. Apoi mai sunt şi rochiile alea fascinante pe care mi le-a trimis o prietenă în seara asta, să le studiez pe net, rochii care mi-au tăiat răsuflarea ...italieneşti, delicate, regale şi fine ...
Sunt sigură că mă voi decide greu şi după ce aleg voi ştii sigur că poate totuşi prima pe care am probat-o ar fi fost o alegere mai bună. Se spune că simţi când găseşti rochia ta, poate am simţit deja, nu ştiu, mai am de probat zeci de rochii, să le simt parfumul, moliciunea, să mă simt furată de povestea lor, să fiu mireasă zeci de clipe, de fiecare dată alta şi totuşi aceeaşi.
De fapt pentru o singură noapte aş vrea să am o mie de rochii, să le am pe toate, să fiu sirenă, prinţesă, să am o rochie cu negru, nonconformistă, sau cu roşu ca sângele ce îmi curge prin vene, să fie cu pene, cu fâşii de material aruncate aiurea, ca şi cum cineva ar fi sfâşiat totul, aş vrea şi rochia aceea delicată, de dantelă, şi voalul explodat direct din coc, şi pălăria şic, şi voalul diafan, lung până în pământ şi rochia care dezveleşte obraznic sânii...

22 februarie 2009

O veste bună. Mi-am ales rochia de mireasă. Şi una proastă – liniştea unei mirese nu ţine niciodată mai mult de trei zile. Aş putea să spun chiar două zile. Mi-am ales rochia. De fapt am dat comandă pentru ea. Sincer nu credeam că îmi voi găsi rochia tocmai în Alba-Iulia. Nu pentru că am ceva cu oraşul meu dar după trei târguri de nunţi vizitate în Bucureşti era destul de clar că alegerea nu va fi deloc uşoară.Profitând de câteva zile de concediu m-am decis să arunc o privire şi la târgul de nunţi care tocmai se organiza la mine în oraş. Multe torturi şi aceleaşi rochii oribile, pline de tone de sclipici. În rest oferte de decoraţiuni, mult mai accesibile decât cele oferite în Capitală, desigur. Totul la jumătate de preţ.Când am văzut rochiile alea unicat am ştiut însă că mă voi decide. Recunosc şi preţul e pe măsură. Nu vreau să vorbim aici despre asta. Am găsit motive suficient de bune ca să umblu la portofel – doar o dată sunt mireasă şi în plus, am găsit ROCHIA MEA. Nu e suficient??? Creatoarea mi-a plăcut şi ea. Spunea că a terminat design-ul vestimentar la Cluj. Mi-am amintit de perioada în care eram artistă. I-am înţeles în câteva clipe munca şi greutăţile ei. Nu e uşor să trăieşti din design-ul vestimentar. O tânără înaltă, stilată şi slăbuţă. Am vorbit vrute şi nevrute. Am probat rochia de două ori. Şi încă una, o singură dată. Am decis să fac o combinaţie între două modele. Atelierul este în Sibiu. Recunosc sunt puţin nebună, să fac câteva drumuri până la Sibiu pentru probele la rochie nu e tocmai la îndemână. Dar era rochia mea şi gata. Şi în plus, plimbările ajută, nu-i aşa? Te eliberezi de stres!!!!Am făcut mai multe poze rochiei. Şi îmbrăcată cu ea. Şi pe umeraş. Am analizat detaliile. Totul îmi place foooooarte mult. Am plecat de acolo fericită. Am achitat jumătate din preţul rochiei. Culmea, cel mai fericit a fost mirele. Pentru că a scăpat de corvoada altor drumuri pe la zecile de magazine de rochii de mireasă din Bucureşti.Totul a durat până aseară. O simplă căutare pe GOOGLE, nenorocitul ăsta de motor de căutare mi-a distrus universul. Am găsit un comentariu pe forumul de mirese nu dur, CRIMINAL la adresa celei care îmi face rochiţa. O mireasă povesteşte cum i-a fost distrusă de fapt rochia, cum a dat o groază de bani, cum creatoarea a fost neserioasă, cum nu i-a răspuns zile în şir la telefon, cum i-a dat la final rochia cu bretelele netivite şi mai lungă cu 20 de cm, cu cusături strâmbe etc. Altfel spus, nu o rochie ci un COŞMAR DE ROCHIE. Deci, mie una mi-a căzut cerul în cap. Deja m-am văzut făcând drumuri aiurea la Sibiu, cu femeia aceea care dintr-o dată nu mi s-a mai părut seducătoare şi drăguţă ci o scorpie care nu vrea altceva decât să profite, să îţi ia banii şi să te lase cu ochii în soare. Ciudat, de cât de puţin avem nevoie ca să ne schimbăm părerea despre un om, nu???E lesne de înţeles că nu am dormit toată noaptea. M-am zvârcolit de pe o parte pe alta şi am visat, ce puteam oare să visez dacă nu ROCHIA MEA DE MIREASĂ???Noaptea a fost totuşi un sfetnic bun. Spre dimineaţă am decis să-i acord totuşi creatoarei prezumţia de nevinovăţie. Merită, în definitiv femeia a fost drăguţă iar la prima vedere mi-a făcut o impresie foarte bună. Iar pe mine nu mă înşeală instinctul despre oameni, nu-i aşa??? În momentul ăsta chiar am nevoie să cred cu tărie asta. Poate că mireasa aia nu era decât o nebună, pentru că se ştie că în momente importante oamenii nu mai gândesc limpede.Acum nu vreau altceva decât să-mi văd rochia gata mai repede. Să merg la probă. Să o văd finisată. Să văd că nu are cusături strâmbe cum se plângea mireasa aceea. Deocamdată încerc să gândesc pozitiv. Mă uit la pozele pe care le-am descărcat în calculator, analizez detaliile. Rochia mi se pare perfectă. Sper să fie şi a mea la fel.

26 aprilie 2009

Teoretic de azi într-o săptămână rochia mea de mireasă ar trebui să fie gata. Şi tot teoretic ar trebui să am şi săndăluţele.
Sincer ard de nerăbdare să merg la probă. M-am uitat acum la fotografiile pe care le-am făcut atunci când am ales-o. Îmi place rochia asta şi de abia aştept să o îmbrac. Sincer îmi pare rău încă de pe acum că nu pot s-o port decât o singură dată. Mă gândesc cum aş putea s-o modific ca să mă pot bucura şi cu alte ocazii de rochiţa mea.
Asta e destul de enervant că momentul asta al căsătoriei pentru care te pregăteşti atât de mult durează atât de puţin.
Mă gândesc la încă o variantă. În fiecare an pe 12 septembrie să facem o petrecere de ziua noastră. Să îmbrac iar rochiţa şi să dansăm nebuneşte alături de prieteni.
Sau mai am o idee. Un prieten îmi povestea că rochia de mireasă deschide uşile cluburilor. Şi că o amică de-a lui s-a îmbrăcat în mireasă la câteva zile după nuntă, şi-a luat gaşca şi a dat o raită prin mai multe cluburi din Capitală. Toţi au crezut că e vorba despre o mireasă furată şi au primit convoiul cu braţele deschise.Aşa că... cine vrea să participe?????

4 mai 2009

Rochia de mireasă e gata. Stă cuminte în dulap învelită în două pungi pentru că mirele e superstiţios, nu vrea s-o vadă şi pace!
Cum să spun....cum să spun. E rochia mea. AIA. Despre care vorbeam. Pot să spun că sunt cam 85 la sută mulţumită. Chiar 90. Pentru un perfecţionist e destul de mult credeţi-mă....
Ca să scurtez povestea mă nemulţumesc două cute... Numai că am renunţat brusc la perfecţiune. Nu ştiu de ce, dar nu mai suportam ideea să mai fac încă un drum şi noi probe. Şi mai era şi starea aceea de aşteptare... După experienţa "sandale la comandă" am învăţat că modificările excesive nu fac altceva decât să încurce şi mai mult totul...
Doamna designer s-a purtat frumos. Deci doamna mireasă care a denigrat-o pe forum era probabil o nebună. Rectific, O MIREASĂ NEBUNĂ pentru că noţiunea de mireasă are oricum în ea o doză de nebunie inclusă.
Aşa... să revenim. Spuneam că doamna designer s-a purtat frumos. A modificat ea pe ici pe colo, nişte detalii care nu erau în program şi contrar aşteptărilor nici eu nu am făcut fiţe...
Prima probă am făcut-o vineri. Am stat cam două ore şi jumătate îmbrăcată şi nemişcată iar doamna designer a tot pus ace mici peste tot. Am făcut şi fotografii. Mirele, care aştepta în faţa casei pentru că, aşa cum spuneam nu a vrut să vadă rochia, din superstiţie făcea deja pronosticuri şi era mai, mai să creadă că atunci se croia totul.... Oricum era curios să vadă dacă ies de la probă mulţumită sau nu....
Am ieşit mulţumită. Totuşi ca să scap repede de stres, pentru că am fost uşor stresată cu proba şi restul l-am rugat pe mire să mai aştepte puţin pentru că doamna designer mi-a explicat că vecina ei aduce nişte rochii mortale, de ocazie. Am cumpărat două rochiţe în fugă şi mi-aş mai fi luat câteva dacă în cap nu mi s-ar fi aprins beculeţul roşu BUGET DEPĂŞIT!!!!
Revenind la rochia de mireasă, că asta era doar o paranteză, ajunsă acasă (la Alba-Iulia, pentru că rochia de mireasă am făcut-o la Sibiu pentru cei care nu cunosc povestea) după ce am cerut câteva sfaturi şi am privit cu atenţie fotografiile dintr-o dată, totul mi s-a părut cu susul în jos şi am sunat-o rapid pe doamna designer să-i explic că rochia mi-e cam mare. Noroc că femeia a fost calmă şi nu mi-a zis vreo două...
Duminică am chemat întăriri. Am zis că trebuie să mai am o părere avizată la proba finală. Aşa că am plecat spre Sibiu cu sora, nepotul şi cumnatul ... Am greşit drumul de câteva ori şi vreo oră ne-am învârtit aiurea prin oraş.
Când am ajuns şi am îmbrăcat rochia m-a luat cu leşin. Nu ştiu dacă de la emoţii sau pur şi simplu pentru că era EA. Rochia mea. Doamna designer mi-a explicat că de obicei miresele îi leşină la probă. Deci nu aş fi fost prima.
Din fericire nu am leşinat.
Chiar dacă rămân la părerea mea, că două cute nu stau la locul lor am luat rochia aşa. Sincer mi-e tare dragă şi regret de pe acum, că nu pot s-o port decât o singură dată. E aşa fină şi delicată.
După ultimele retuşuri nu am mai probat-o dar sper să nu am surprize. Doamna designer mi-a spus să nu o mai probez pentru că materialul se murdăreşte uşor.
Aşa că am pus rochia în dulap. Dar nu am rezistat. Astăzi am scos-o ca s-o privesc puţin. Aşa, că mi-e dragă.
Acum. Mai e o problemă. Am făcut o mică trăsnaie, mică, mică de tot. Stând eu şi tot analizând, că de aia am fost înzestrată cu liber arbitru am realizat că nu îmi place voalul pe care mi l-a făcut doamna designer. Aşa că astăzi, vitează cum sunt
mi-am cumpărat alt voal. Alt material pentru voal. Am vorbit deja cu o croitoreasă să mi-l taie şi să-l aranjeze dar ca să nu mă dezmint, cu firea mea nehotărâtă când am ajuns acasă şi am scos rochia din dulap am realizat că de fapt voalul acela mai închis pe care l-am lăsat în magazin îmi plăcea mai mult.
Acum sunt în dilemă. Nu ştiu dacă mai are rost să croiesc bucata asta nouă de voal, să-mi iau materialul acela care mi-a plăcut mai mult de la magazin sau să păstrez voalul de la doamna designer?!
Ştiu ...iar veţi spune că sunt nebună dar cred că am mai spus că dacă lucrurile sunt prea simple le complic eu....
Şi mai am o problemă. Rochia pe care am probat-o iniţial, cea după care am dat comanda pare mai înfoiată în fotografii decât cea pe care o am acum...În fine...Una peste alta sunt mulţumită. Doar că mă întreb şi eu aşa...
Şi ca să fie totul complet astăzi am făcut şi alte fapte bune....
În primul rând am uitat să vă spun, am schimbat materialul turcoaz pe care vroiam să-l folosesc pentru rochia de cununie civilă. Asta pentru că, aşa cum mă ştiţi, în momentul în care am ajuns acasă brusc nu mi-a mai plăcut aşa de mult şi după ce m-am mai gândit la modelul rochiei am realizat că nici măcar nu se potriveşte un model cu imprimeu.
Aşa că, nu am schimbat materialul, ci ca să fiu sinceră...
mi-am luat altul. Nu ştiu ce voi face cu cel cumpărat aşa cum nu ştiu ce voi face nici cu bucata de voal cremuliu dar sunt sigură că voi găsi până la urmă o soluţie.
Oricum pot să vă spun că am deschis un nou capitol SANDALE LA COMANDĂ. Pentru că am descoperit o super firmă care face sandale şi pantofi la comandă la jumătate din preţurile percepute de doamna designer care îmi concepe magnificele sandale de mireasă (alea făcute de trei ori). Acum rămâne de văzut şi cât de comode şi reuşite vor fi. Sandalele pentru cununia civilă. Le-am comandat deja. Deocamdată sunt în faza de extaz. Că aşa începe totul.

UPDATE 17 iulie 2009: Am făcut o ultimă probă la rochia de mireasă. Special pentru prietena mea. Surpriză. Nu era cusută într-un loc. Nu e grav. Se poate coase de mână. Poate că mireasa aceea nu era total nebună. Oricum noroc că am probat rochiţa. Şi am mai redus aşa din nivelul emoţiilor din ziua cea mare.